Aventuri nocturne in Da Nang

Umblam cu berile in mana pana iesim din cartier si bagam de seama Podul Dragonului. Se vede ca este tarziu, pentru ca acolo nu se mai intampla mare lucru.

Petrecaretii care au mai ramas pe afara, s-au organizat totusi intr-un alai de scutere si motociclete, ce da ture acum pe arterele principale ale orasului. Flutura steagurile Vietnamului din mers, claxonand pe oriunde trec, Podul Dragonului fiind locul lor de regrupare. Pfuu.. ce fraieri suntem… am lasat motocicletele exact cand nu trebuia!

Folosind ca mijloc de locomotie modestele picioare, facem stanga si urmam cursul raului. In prima noapte am vazut oameni petrecand puternic in fata unui pub de langa urmatorul pod: acolo trebuie sa fie distractia la ora asta!

Totul e ok, dar avem burtile atat de pline, incat abia putem umbla. Am cam exagerat cu doua banh mi-uri aruncate peste cele cateva beri baute, pentru ca Lukas simte ca mai are putin si da pe afara, si nici eu nu sunt departe de sentimentul ala. Luam amandoi loc pe o banca oftand ca doi mosnegi, amuzandu-ne cat am putut sa fim de Haplea.

E chiar frumos aici unde ne-am asezat: un parculet simpatic si linistit, cu priveliste directa catre Raul Hàn. Linistea placuta a serii este tulburata doar de partaitul cate unui scuter ce trece pe bulevard. Hai digestie, hai ca poti!

La un moment dat, unul dintre scutere uita sa isi mai vada din drum, se opreste ceva mai incolo si intoarce. Vine apoi pe contrasens incetisor spre noi, iar la final urca cu tot cu scuter pe trotoar, parcandu-l exact langa banca pe care stam.

Nici nu apuc sa-i vad fata, ca imi si sare in brate, prinzandu-ma cu mana de cuc. Altul l-ar pocni de nu s-ar vedea, dar eu sunt baiat tolerant: ma abtin si il dau la o parte, zicandu-i frumos sa ma lase in pace. Doar ca tipul ia gestul asta ca pe un fel de preludiu jucaus si sare pe mine, ma prinde iarasi de instaltie, cautand sa ma linga pe obraz.

Cum mama dracului se face ca sar toti gay-ii pe mine, dar dintre femei.. nu ma vrea niciuna??? Ce viata sexuala as fi avut eu in excursia asta daca eram gay.. trebuia sa imi placa mie doar femeile…?

Ai auzit ma Freddy? Iubesc femeile! Esti simpatic tu ca iti place de mine asa tare, dar acum lasa-mi ouale in pace si da-te jos din poala mea!

Lukas mai are putin si ii dau banh mi-urile pe afara de la atata ras, dar se schimba automat la fata atunci cand iubaretul uita de mine si incepe sa isi incerce norocul cu el. Nu e de joaca cu Lukas… isi duce hotarat cotul spre spate, amenitand cu un croseu ce mai are putin ca o sa fie lansat.

Intre timp, mai trece pe langa noi un tip imbracat in pantaloni foarte scurti si mulati pe cur. Cu un mers rapid si extreme de efeminat, ne arunca o privire scurta si “patrunzatoare” atunci cand ajunge in dreptul nostru, continuandu-si apoi aparent neperturbat plimbarea de top-model.

Imediat, vedem cum apare capul unui alt tip din boscheti. E a doua oara cand il vedem pe asta, prima data am crezut ca e doar un curios care a auzit galgie. Si lui ii place de noi din cate se pare, doar ca e mai timid asa…

Am impresia ca suntem la “Camera Ascunsa”, iar eu ma uit in jur sa imi dau seama unde au pitit astia blestematia aia camera, asta in timp ce ma feresc si il tot imping de pe mine pe iubaretul care si-a schimbat strategia si acum cauta sa ma apuce de sfarcuri.

Timidul apare iarasi din boscheti… se pare totusi ca nu e nicio gluma, e pe bune! Iti place Lukas pe ce banca ai vrut tu sa ne odihnim? E fain acum?

Reusim in cele din urma sa-i tinem piept Invadatorului Curului, iar acesta se retrage invins, cu tot cu calul lui de pe trotuar: Pffffiuuuhhh… Am scapat!!!!

Victoria nu poate fi savurata la maxim, caci nu trece nici macar un minut si apare din nou (de data asta din celalalt sens) patrula sexy a tipului cu pantaloni mulati. Face o figura asemanatoare cu prima, doar de data asta ne izbeste din mers cu o privire sexy, cu buze tuguiate. Radem de toata faza, dar nu e chiar rasul nostrul.

Cele cateva beri baute si-au facut pana la urma loc in vezica si cer acum sa iasa si sa vada lumea. Eu rezolv elegant problema langa un tufis, dar cand Lukas merge sa bucure boschetii, iese de acolo Timidul: cel care si-a schimbat numele in Curiosul. Curios sa vada cat mai bine instalatia lui Lukas. Pe langa asta, trece iarasi patrula pantalonilor mulati.

Mai Lukas, eu sunt acum bine cu stomacul, tie iti mai vine mancare inapoi pe gat? Nu prea? Pai atunci hai sa mergem, pana nu vin mai multi din astia si dovedesc dracului de tot!

… si plecam mai departe razand de toata intamplarea. Poate ca urmatorul este parcul cu gagici si noi nici nu stim…

Ei bine nu, urmatorul parc e gol, dar de mai incolo se aude muzica, am avut dreptate cu urmatorul pod.

Ajunsi mai aproape, vedem ca este ceva lume si sunt chiar doua pub-uri lipite unul de celalalt: The Simple Man si The Golden Pine. La unul dintre ele e lume pana in strada, iar la celalalt aproape ca nu este nimeni. Oameni simpli, intram sa luam o bere din cel gol, bineinteles.

Inauntru sunt murale pe pereti, pub-ul arata destul de bine per total, dar muzica este foarte comerciala. Patronul sta plictisit pe un scaun de bar si se joaca pe telefon. Il intreb daca este o toba ceea ce vad eu ca atarna intr-un cui si imi raspunde afirmativ. Imi da chiar voie sa o iau si sa imi fac de cap cu ea.

O fi ea muzica nasoala, dar cat de dor imi era sa dau cu sete intr-o toba! Chiar si pe ritmurile astea…

Nu stiu daca eu sunt de vina, dar oamenii ne anunta ca vor sa inchida, asa ca mai luam o bere de aici si ne mutam in strada, la pub-ul de langa.

Acolo, imaginea este destul de dubioasa: DJ-ul este de fapt o tipa, iar la masa cea mai vizibila din strada stau protapite 5-6 gagici misto, imbracare si machiate sexos, dar cu niste mutre atat de acre si de serioase, de parca tocmai ce le-a sunat alarma de luni dimineata si trebuie sa mearga la munca.

Ori sunt curve, ori sunt platite sa stea acolo ca sa atraga lumea, ori amandoua. Asta pare sa fie si dilema unui francez ce ne-a observat si s-a bagat imediat in vorba cu noi. Omul traieste de aproape doi ani in Vietnam si are chiar si nevasta aici. Imi spune cum, prin cluburile de aici, a fost abordat atat de prostituate, cat si de fete care voiau doar sa experimenteze. Nu a putut sa isi dea niciodata seama de diferenta, jignindu-le si gonindu-le mereu pe cele din categoria a doua, cu intrebarea “esti la produs?”. Imi mai spune ca in Vietnam, DJ-iala e treaba de femei si rar gasesti un barbat DJ.

Dar iata ca Lukas sare in sus: a intalnit primul austriac din Vietnam! Vine bucuros sa mi-l prezinte, dar eu glumesc, facand pe asiaticul si raspunzand, cu tot cu accent vietnamez, “aa.. yes, yes… Autrelia!”.

Tipul nu prinde gluma si incepe neobosit clasica explicatie, deja atat de binecunoscuta de mine: “No, not Australia: AUSSSTRRRIA… Europe..schnitzel… Vienna, etc. etc.”.

Ma fac ca am inteles.. apoi iar ii dau cu “Autrelia”, iar Lukas se cracaneaza de ras, lovindu-se cu pumnul in genunchi. Tipul insa, tot nu prinde gluma…

Intre timp, langa bar, a aparut pe strada un tip ce impinge un carucior aburind cu banh bao (galuste fierte in aburi, umplute cu carne tocata). E chiar ora la care li se face foame petrecaretilor, tipul stie bine ce face si a ajuns aici exact la tanc.

La scurt timp dupa el, apare o fetita de nici 10 anisori, ce vinde servetele, brichete si gume de mestecat. Ni se rupe sufletul: copilul asta vinde prostii la 3:00 noaptea, in loc sa fie acasa in pat. Mai mult, pare ca face asta zilnic, pentru ca stie toate melodiile si danseaza mai bine ca oricare de aici. Fetita asta ar trebui sa mearga de dimineata la scoala, dar este aici la munca…

Lukas nu mai e pe aproape, e undeva mai in spate si vorbeste cu o fata. N-am mai vazut-o, trebuie sa fi aparut si ea tot din strada. Imi face cunostiinta cu domnisoara… ea vine din Filipine. Tipa se comporta cam ciudat, iar Lukas incearca sa afle ce e cu ea si (bineinteles) daca este la produs. E secretoasa si nu vrea sa recunoasca nimic, dar noua ne este cam clar de ce a aparut ea la ora asta, la care barbatii sunt bauti si dornici sa plateasca pentru sex.

Din pacate asta este realitatea: se face mult turism sexual in Asia. Noua ne-a ajuns totusi noaptea asta din Da Nang si acum incercam sa tocmim un taxi care sa ne duca la hotel pentru un pret decent, ceea ce nu iese chiar usor. Mai tarziu putin, adormim la hotel ca ursii.

Ne trezim spre ora pranzului, cu o mahmureala mult mai iertatoare decat ne puteam imagina. Cafeaua este la fel de buna la cafe-frizeria de langa hotel, dar acum este prea tarziu pentru banh mi.

Foamea devine insa o problema secundara atunci cand imi amintesc ca trebuia sa merg IERI sa imi ridic rufele de la o spalatorie din cartier. Si noi care voiam sa plecam astazi din Da Nang… nicio sansa!

Sar pe motor si gonesc dupa rufe. Partea buna este ca Lukas a aflat de adresa unui local cu mancare mexicana, care este la 2 strazi de spalatoria mea. Ne vedem acolo.

Locul nu e departe, iar eu incerc sa il gasesc acum fara GPS. E bine uneori sa lasi tehnologia si sa iti exersezi memoria si orientarea in spatiu.

Evident, ma pierd pe stradutele cu cladiri scunde din cartier… pana ma regasesc pe mine, dar si pe hainele mele ce miros a curat acum. Mexicanii lui Lukas sunt mai greu de gasit totusi, dar am GPS pe telefon…

Modestul restaurant e chiar micut si… Wow: este de fapt un garaj tranformat in restaurant. Nu e niciun mexican aici, doar o tipa vietnameza. Comandam de-ale gurii, iar femeia se apuca de preparat.

Eu merg intre timp pana pe strada de langa, unde bagasem de seama un soi de croitorie. Am nevoie sa cos un nasture la loc pe camasa, iar noi nu avem nicicare, nici ata, nici ac. Numai ca, in fata croitoriei stau la masa niste localnici ce par sa se simta foarte bine. Cum ma vad, imi desfac o bere si ma cheama insistent sa ma alatur.

Nimeni nu intelege engleza, asa ca le arat, cu berea in mana, care e treaba cu nasturele. Oamenii pricep, chicotesc intre ei si o striga pe femeie dinauntru. In contrast cu baietii veseli, tipa asta serioasa nu are niciun chef de glume. Se vede ca are multa treaba: imi cere raspicat camasa.

M-a luat cam tare.. bine, stai putin sa ma dezbrac...

O dau jos de pe mine si i-o intind, ramanand la bustul gol. Nataraii sunt cu gurile pana la urechi, imi analizeaza conformatia si se tot mira de parul de pe piept. Se uita la ea, se uita la mine, rad si tot incearca sa imi zica ceva. Ce ziceti voi? Sa ce? Aaa… sa o iau pe tipa asta de nevasta? E femeie de casa??? Este, da, vad si eu..

Femeia mai arunca cate un zambet si cateva cuvinte, in timp ce coase rapid nasturele. Se apropie apoi de mine si imi intinde camasa. S-a inrosit si e putin stanjenita, iar vulpoii o observa imediat si incep sa rada si sa se agite, spunand ceva de genul: ia uite, ti-am zis! Ii place de tine!

Poate chiar o sa imi gasesc nevasta in Vietnam… cine stie? Vreau sa ii las niste banuti femeii pentru cusut, dar primesc un refuz vehement. Nici baietii veseli nu vor sa auda nimic de vreun ban… Mai dam noroc de cateva ori, termin berea, le multumesc, ii salut bucuros si merg inapoi in garajul cu mancare mexicana.

Mi-e tare de drag de aceste interactiuni atat de calde si de umane cu localnicii din Vietnam, care ma primesc ca pe cel mai bun prieten, desi eu vin de departe, iar intre noi exista un enorm baraj lingvistic.

Desi religia traditionala este budismul, Vietnamul este o tara socialista de cativa zeci de ani, majoritatea covarsitoare a vietnamezilor din prezent neapartinand nicicarei religii. Oamenii astia sunt buni si prietenosi pentru ca asta este natura lor, nu pentru ca vor sa se reincarneze in ceva frumos sau pentru ca asa le-a zis popa la biserica. Se bucura de ceea ce conteaza, adica de aici si de acum, nu de eventualitatea vreunui paradis cu tinerei inaripati sau cu virgine calarind norisori pufosi.

Mancarea mexicana de aici, este acum destul de gustoasa, dar totusi nu extraordinara. Functioneaza cel mai bine langa doua beri, impreuna cu care reuseste sa alunge complet mahmureala.

Vremea de astazi este fix la fel ca in timpul celorlalte zile din Da Nang: temperatura placuta, dar cer mai mult noros. Dupa masa, facem o incursiune scurta pana la mare, unde iarasi nu sunt valuri… Charlie still don’t surf.

Plaja nordica din Da Nang. In departare: peninsula Sơn Trà

Mai mult, norii ne-au aratat noua cine-i seful, ocupand in mod continuu crestele si trecatoarea Hải Vân vreme de 4 zile consecutive. Nu mai e mult timp pana apune Soarele, asa picam rapid de acord sa exploram cat putem din peninsula muntoasa Sơn Trà, vizibila in Nordul Da Nang-ului.

Sơn Trà  a constituit un important punct strategic, fiind numit “Monkey Mountain” de catre soldatii americani din Razboiul din Vietnam. Capetele peninsulei sunt legate intre ele de niste drumuri inguste, iar in inima ei exista chiar un complex hotelier de fite. Drumurile nu sunt prea traficate, au multe curbe si ofera in mod continuu privelisti asupra marii si a orasului: placerea motociclistului.

Trecem in prima parte pe langa un complex monastic, deasupra caruia troneaza o imensa statuie alba a Buddha-feminin, cu care nu facem acum nicio poza. E ceva in Vietnam cu Buddha-femeie… iar asta cred ca intareste ideea egalitatii dintre sexe, ideea ca ORICINE poate sa ajunga iluminat sau bodhisattva.

Mai departe, reusesc sa il pierd pe Rossi din vizor, desi e un singur drum ce urca, iar eu merg destul de repede. Trebuie sa fi trecut pe langa el la un moment dat, altfel nu imi explic. Nu am insa timp de pierdut, caci Soarele incepe sa apuna.

E frumos si salbatic pe aici, incat nu am semnal pe mobil ca sa reusesc sa dau de Lukas. Dupa zona turistica, cocotata aproape de varful cetos al muntelui, traseul se transforma intr-o poteca ingusta ce urmareste linia coastei.

Peninsula Sơn Trà. Vedere spre mare

Continui goana pana in extrema estica a peninsulei, fara sa intalnesc vreun suflet de om. Capatul drumului este marcat de un ficus enorm, vechi de peste 800 de ani.

Marele Ficus si micuta mea motocicleta (din dreapta-jos)

Intunericul este tot mai prezent, iar pe langa batranul copac se aud sunete ciudate, facute de niste maimute ascunse atat de bine, incat nu apuc sa vad nici macar una dintre ele. Zgomotele lor imi suna ca punerea in discutie a unui plan de atac, asa ca ma urc pe motor si pornesc inapoi.

Ce bine este sa iti functioneze farul! Chiar pot sa vad pe unde merg…

Vreau sa vad statuia lui Buddha feminin, asa ca intru cu motocicleta in complexul monastic, cautand sa ajung in dreptul ei. Fiind intuneric deja, sunt atacat si fugarit de 4 dulai agresivi, ce pazesc templele. Ajuns aproape de statuie cu ei pe urmele mele, sunt “intampinat” de un calugar budist care a auzit scandalul. E foarte prost dispus si imi arata ca trebuie sa plec.

Hai ma nenea, fac si eu o poza cu statuia asta frumoasa si plec imediat! Nu? Serios? Hai ma taicule ca si eu sunt chelios, la fel ca tine! O poza si am fugit, nu deranjez! Good karma..

Nimic nu pare sa il induplece pe “preabunul” si “mult prea calmul” calugar budist, care nu goneste si nici macar nu baga in seamna dulaii ce incep acum sa ma inconjoare maraind si belind coltii.

N-am cu cine, dar bine ca macar am cu ce: exact cand se pregateau sa sara dihaniile, strang ferm mansonul de gaz. Toba mea sparta incepe sa urle tare, bulversandu-i si dandu-mi razgaz plec fioros de pe loc, ridicand putin de roata fata.

Pfiuhh, am scapat!!! Accelerez apoi cu ei fugarindu-ma pe aleea dintre cladirile templului, producand un zgomot infernal. Nu-i usor cu cainii din Asia…

Inapoi pe drum, opresc sa admir marginea golfului. Aproape de plaja, plutesc aici numeroase vase de pescuit adormite, ale caror lumini colorate palpaie ca niste licurici. Pe nisipul de langa, se odihnesc cateva barci traditionale semisferice, folosite de pescari pentru a accesa ambacartiunile ancorate.

Da Nang. Vedere din marginea golfului

In spatele lor troneaza nimeni altul decat luminosul Da Nang. Incercand sa fac poze cu expunere lunga fara trepied, tot vad trecand pe langa mine niste sobolani mari si grasi. Sunt cat un pisoi mai mic si n-au niciun stres legat de prezenta mea.. sper sa nu am vreun meci si cu astia acum…

Inapoi la hotel, dau de Lukas teafar, nevatamat. Povestim si chiar reusim sa intelegem cum am reusit sa ne pierdem unul de altul pe un singur drum, e ca in X Files.

Mergem sa mancam pentru ultima data la restaurantul laudat, apoi ne intoarcem in camera sa pregatim rucsacii pentru drumul de maine. Asta seara nu mai facem mare lucru..

Lasă un răspuns