Drumul catre Nha Trang sau poezie in imagini

Suna alarma telefonului si sar repede din pat ca sa o opresc. Nu vreau ca Lukas sa se trezeasca de tot, caci sortii destinului mecanicii i-au mai dat niste ore de somn in dimineata aceasta.

Củng Sơn vazut de dimineata, de la balcon

Mai fac o poza nicaieri-ului asta in lumina frumoasa a dimineatii si plec sa rezolv cu farul meu cel orb.

Alta fotografie de pe balcon

Partea buna este ca am ochit de aseara 2-3 ateliere mecanice asezate unul langa altul. Stiu exact unde sa ma duc, certitudinea aparandu-mi acum ca un sentiment ciudat si distant, unul atat de rar intalnit in aventura mea de pana acum.

Desi este devreme, mecanicii sunt cam ocupati si trebuie sa astept nitel pana ce unul dintre ei isi poate face timp pentru mine. Il ajut sa demontam saua si incepe distractia cu matele motocicletei.

Tipul e insa relaxat si se pricepe destul de bine la ceea ce face. De functionat, imi functioneaza corect (iarasi) doar semnalizarea din dreapta, restul luminilor fiind total alandala. Refacem lipituri incet si sigur, pana cand mi se aprinde asa cum trebuie chiar si stopul de pe frana.

Farul din fata e totusi conectat bine, iar mecanicul suspecteaza ca problema vine din alta parte. Monteaza un condensator nou (unitate CDI) si SUCCES!!! Cum… succes? Cu toata Politehnica mea, nu pot sa inteleg cum poate schimbarea unitatii de pornire electrica a motocicletei poate sa rezolve problema mea, dar… FUNCTIONEAZA! Farul lumineaza bine acum. Aleluia Zeului Electricii!

Mai am doar un singur bai, ce ma tot sacaie inca de la primul drum al motocicletei: aparatoarile rotilor. Pe spate nici nu aveam asa ceva, dar am reusit sa gasesc una in Huế , rezolvand acolo jumatate din problema.

Aparatoarea fata exista, insa din motive estetice ea a fost taiata mai scurt, in asemenea hal incat este aproape inutila, murdarindu-mi picioarele si motorul la fiecare drum. Niciun mecanic intalnit nu a putut sa-mi faca rost de una noua, dar tipul asta imi spune ca ma poate rezolva. Sare apoi pe scuter si pleaca (probabil catre magazinul cu piese de schimb).

Vine inapoi cu o aparatoare de plastic si cu o atitudine foarte sigura. Se pune imediat sa taie aparatoarea cu o panza de bomfaier, apoi ii da forma dorita la polizor. Face doua gauri in aparatoarea mea de fite si cauta niste suruburi care sa se pupe bine cu toata improvizatia. Mai taie de ici de colo, polizeaza un pic, mai arunca in lupta trei saibe si doua piulite si iata ca aparatoarea mea e acum suficient de lunga incat sa isi faca meseria, adica sa apere. E clar, Macgyver este de fapt vietnamez!

Ii arat ca extensia asta loveste in blocul scanteie al motorului atunci cand suspensia se afla in cursa maxima, dar ma linisteste ca nu e nicio problema. Asa sa fie oare??? Hai sa zicem…

Intre timp, Lukas nu numai ca a facut ochi – e chiar gata de drum.

Inapoi la hotel, ancoram bagajele pe motociclete si VRUM, VRUUUUMMMM!!!

Peisaj vazut de pe soseaua QL25

Pana la mare in Tuy Hòa, soseaua QL25 urmeaza cursul aceluiasi rau ca si pana acum, Song Ba. Ceva mai in fata, din loc in loc, incep sa zaresc vanzatori de fructe pe marginea soselei. Nu ca asta ar fi ceva nou, dar fructele oamenilor astora arata foarte ciudat: arata ca niste mere perfect rotunde, de culoare mov-inchis.

Curiozitatea ma bate la cap si ma convinge sa opresc ceva mai incolo, atunci cand rotile imi ajung in dreptul unui alt vanzator de astfel de fructe dubioase. Femeia imi zambeste cu subinteles si imi taie in doua bucati unul aratos. Miezul este albicios, gelatinos, cu seminte micute, terminandu-se (catre exterior) intr-un gradient cromatic interesant ce trece de la alb la roz, continuand apoi catre mov inchis spre coaja.

Fructul se cheama mar stea sau Vú Sữa in vietnameza. Mai tarziu aveam sa aflu ca Vú Sữa inseamna de fapt “sani laptosi”. Gustul sanilor astora vegetali este dulceag-acrisor, iar un fapt important este acela ca trebuie consumata doar partea alba-laptoasa, cea roz (dinspre coaja) provocand o puternica senzatie de gura seaca timp 2-3 ore. Din cauza asta, limba si laringele incep sa se umfle, provocand mici stari de sufocare… Multumesc mult pentru sfat!

Cu fata stramba, pornesc mai departe, sperand sa nu imi pice plombele sau vreuna dintre masele de la otrava asta. Sunt tot mai aproape de coasta, portiunile joase ale raului Song Ba fiind acum ocupate de vaste orezarii de un verde frumos.

Pe drumul catre mare (QL25)

Aterizez in curand in Tuy Hòa, unde Lukas ma asteapta la o cafea. Continuam apoi traseul pe autostrada A1 pe o distanta scurta, pana cand amandoi decidem sa facem un ocol pe drumul de coasta QL29. In nici cativa kilometri, realizam ca am facut alegerea corecta.

Peisaj linistit, din apropierea Plajei Gốc

Relieful consta intr-o plaja lunga, urmate de o serie de dune de nisip despartite intre ele de portiuni inundate, printre care pasc in liniste vacute si bivoli. Unele balti au forme bine definite, dreptunghiulare, sevind probabil la extragerea sarii, iar asta se observa cel mai bine de mai sus, de pe drum.

Plaja Gốc vazuta de pe sosea (QL29)

Privelistea este superba, iar asta aduce putina regie in cadrul sesiunilor foto.

Lukas calare pe o singura roata, pe marginea soselei QL29

Imaginile din jur, impreuna cu vremea excelenta nu ne lasa sa inaintam nici macar cateva sute de metri fara sa oprim pentru alte poze.

QL29 – Plaja Gốc vazuta in departare

Ceva mai sus, ramanem din nou pe loc pentru contemplatie: chiar am ales foarte bine ca am luat-o pe aici! Pacat ca nu mai avem acum camera lui Lukas cu noi…

QL29 – Purtatul de casca este obligatoriu in Vietnam!

Anumite portiuni arata nisipos si arid, aducand mai mult cu imaginea unei tari desertice, nicidecum cu aceea a unui Vietnam luxuriant.

Mai departe pe QL29

Pe partea cealalta a dealului se observa farul cocotat pe capul Mũi Điện si plaja Mon din apropiere.

Soseaua QL29 – farul Mũi Điện si plaja Mon

Trei curbe mai incolo, intalnim un grup de capre prietenoase al caror pastor are mana tare buna pentru fotografie.

Eroii povestii surprinsi in acelasi cadru

Nu ne mai saturam de locusorul acesta si de ziua asta minunata. Zambim, radem si incercam sa capturam fiecare moment intr-o fotografie sau filmare, chiar si atunci cand suntem cu mana pe ghidon.

… sau fara mana pe ghidon:

Castile sunt puse, nu vad nicio problema…

Soseaua trece pana la urma pe partea cealalta a peninsulei, unde ne asteapta imaginea unui golf linistit.

Golful Vung Ro

Pe langa aceasta priveliste, ne mai asteapta o mica cireada de vacute, aflate la fel ca noi, pe drum; in timp ce nimic nu pare sa deranjeze linistea multitudinii de micute ferme de fucte de mare ce plutesc pe intinderea de apa.

Vacutele, Golful Vung Ro si fermele plutitoare

Tabloul este completat de ambacarcatiuni de pescuit de dimensiuni reduse, ce-si asteata pescarii, dar si ora potrivita pentru a iesi in larg.

Golful Vung Ro. Barci de transport si de pescuit. In departare – dune de nisip

Inaintam destul de greu, deoarece ziua asta pare ca nu se mai satura sa ne tot scoata bijuterii de peisaje in cale.

Insula colturoasa din Golful Vung Ro

3-4 km mai in departe, ajungem intr-un sat de pescari in care oprim pentru pranz si pentru o cafea buna. Eu imi comand, bineinteles, un pho cu fructe de mare. De aici mai avem putin si ne intalnim din nou cu dusmanul nostru, autostrada A1. Asta e situatia, nu avem cum sa o evitam acum.

Privind in spate catre Golful Vung Ro de pe soseaua A1

Numai ca pana si inamicul nostru este astazi bun cu noi si ne uimeste, aratandu-ne latura sa frumoasa. Pe langa coasta, soseaua ne mai aduce pe langa intinse plantatii de orez, de un verde ireal de crud.

Peisaj de pe QL1A

In aceasta zona, relieful muntos creaza o coasta foarte fragmentata, plina de promontorii si de insule de dimensiuni si inaltimi diverse. Nu mai avem mult din drumul de astazi, iar soseaua incepe sa se apropie iarasi de aratoasa mare.

Scaldandu-ma in Soare, zambesc pe autostrada A1

Parasim din nou inamicul A1 in Nodul Nha Trang-ului si alegem calea de coasta, denumita dupa politicianul vietnamez Phạm Văn Đồng (unul dintre subalternii faimosului lider Ho Chi Minh). Dupa 2-3 km, concluzionam ca am ales bine:

Bucurie mare pe marginea Golfului Nha Phu

Vietnam-ule, tare generos mai esti astazi cu noi…

Panorama colorata cu Golful Nha Phu si cu mine (capat-dreapta)

Drumul asta din apropierea Nha Trang-ului imi pare o locatie excelenta de deconectare a locuitorilor urbei si drept urmare incepem sa intalnim toti mai multi vietnamezi iesiti la jogging sau la o tura cu bicicleta.

Nesportivi, noi insfacam rapid cate doua beri dintr-un magazin si cautam o ruta ce duce sus pe dealul cel mai intalt, loc din care vrem sa vedem apusul acestei zile fenomenale. Variantele de drum se inchid sau devin impracticabile insa, asa ca ajunem pana la urma pe un dig de la marginea orasului. Ajungem exact la fix…

Nha Trang (capatul nordic) in lumina apusului

Mai sunt cativa ce privesc apusul cu noi aici pe dig, printre ei aflandu-se si cativa tineri simpatici rusi, oameni cu care schimbam cateva vorbe. Ce ciudat, e prima data cand intalnim rusi in Vietnam…

Luna si cerul scaldandu-se in razele colorate ale Soarelui a apus peste Nha Trang

Aparitia intunericului pune punct bogatei sesiuni fotografice de astazi, iar noi cautam acum un loc ieftin de cazare. Intre timp, observ prin oras cateva inscriptii in limba rusa, una dintre ele chiar in holul hotelul la care decidem sa dormim.

Cum Soarele ne-a incarcat astazi cu multa energie, nu zabovim prea mult in camera si iesim sa luam la picior cartierul, cu gandul la niste gustari bune.

Nha Trang-ul asta este insa plin de restaurante cu preturi pentru turisti, iar peste tot sunt meniuri si pancarte in limba rusa. Pana si vietnamezii cu care intram in contact ne raspund si ne vorbesc in rusa. Ce e asta? Ne aflam in “Mica Rusie tropicala”? Unde naiba am ajuns?

Gasim pana la urma o terasa pentru localnici, unde servim cateva minuscule banh xeo cu creveti. Bietul Lukas tot pescuieste crevetii dinauntru si mi-i intinde mie. Decidem apoi sa apucam coarnele motoretelor si sa acordam locului o tura serioasa.

Soseaua principala din Nha Trang urmeaza forma plajei, iar noi conducem ca niste descreierati prin traficul aglomerat de seara. Oprim la piata de noapte, unde avem parte de multa, muuulta bataie de cap in incercarea noastra de a gasi niste amarate de foite.

Continuam apoi plimbare noastra prin Nha Trang in acelasi ritm linistit de goana turbata si zgomotoasa, turand motoretele si minunandu-ne de ceea ce apare in calea noastra. Orasul este mai dezvoltat decat ne puteam astepta, e plin de cladiri moderne inalte si de bulevarde late si luminoase.

Pe parcursul soselei principale, observam zeci de baruri, dar si 3-4 ditamai cluburile de noapte. E destula lume pe strazi, straini sunt si ei in numar mare, dar 99% dintre ei sunt rusi. Proportia asta ii face sa se simta ca acasa, mai toti intrand in vorba cu noi si intrebandu-ne cate ceva, in dulcele grai muscalesc.

Sud-ul Nha Trang-ului este ocupat de o multitudine de terase pentru localnici ce servesc, in mod exclusiv, preparate din peste si din fructe de mare. Mare pacat ca Lukas e vegetarian…

Tot in partea de Sud a orasului, aflam care e treaba cu frumoasele lumini ce ne-au atras atentia inca de la lasarea noptii. Ei bine, ele vin de pe o insula din apropiere, acolo unde exista un parc de distactii, numit Vinpearl. De ajuns acolo nu ajunge oricine asa oricum, biletul dus-intors costand 880.000 dongi/persoana (160lei). Pai banii astia sunt cat 4-5 nopti de cazare la hotel in camera dubla.

Blestemam cu foc parcul luminos si industria agresiva a turismului.. pana ne asezam undeva la niste gustari. Tot aici, aflu motivul pentru care sunt atatia rusi aici: Cam Ranh, orasul din vecinatatea Nha Trang-ului a constituit, pentru ceva vreme a istoriei, o baza militara navala ruseasca.

Cele doua tari au ramas in bune relatii pe parcursul timpului, numeroase agentii de turism rusesti aducandu-si clientii pentru a-si petrece vacantele aici, aproape de vechea baza militara a Mamei Rusia. Mai mult, ca sa fie lucrurile clare, in Nha Trang exista chiar si un balsoi monument socialist al prieteniei ruso-vietnameze.

Desi am cam sta pe aici sa invatam cuvinte rusesti de la niste rusoaice, maine avem iarasi de condus, iar banii astia ce ii mai avem sunt pentru benzina si mecanici, nu pentru cocktailuri si cluburi… Drept urmare: Dobri Noci Nha Trang!

Lasă un răspuns