Poezii

Aici, acum

O viață e, poate-s mai multe,

Dar mintea ta e-aici, e-acuma

Rânduri, slove, să le-asculte

Rostite-n gând, cu buze mute

De când erai una tu cu muma

Uite că mișcă: e VIE huma!

 

Și-apucă multe căi apoi

Axându-se doar pe nevoi.

Sau mai mult: pe faimă, avere,

Să se-mbete din putere.

Niciodată aici, mereu acolo

Gândind că-i zeu, un alt Apollo.

 

Vrea toată lumea s-o cuprindă,

S-o răpună, să o domine

Dacă nu pe toată-odată,

Măcar pe mine și pe tine.

Dar lumea noastră mare-n fel și chip,

E un nimic: un biet grăunte de nisip.

 

Prin Cosmos se învârte în zadar,

Pe el nu ești nici cât o furnică

Și oricum îl vezi deloc sau rar.

Pentru ce să te cobori din pat?

Coșmarul humei acum se iscă,

Respiri și mori tot neînsemnat.

 

Firul scurtei existențe se despică

Și-n joc ești singur – unicul zar.

Te tot învârți, trăiești ce-ți pică

Câștigi, mai pierzi, te-așezi un pic

Și lumea ta toată îți este mică,

Cum poți zâmbi, când eșți nimic?

 

Cum să mă bucur? Eu cum să sper?

Cum să ud dragostea să crească,

Când tot ce există-i efemer?

Vremea nu stă să se-odihnească

Mă-nghite-n ea, mă simt stingher

Eu văd tot ce iubesc eu, cum pier!

 

Suit pe bine, răul lovește galopand

Și nu fac pace în niciun gând.

Ce-a fost s-a dus și nu mai vine,

Nici ea, nici el, nicicând, nicicum,

Ce-o fi, va fi, de-i rău sau bine

Căci tot ce e, e aici, e acum.

 

Ce ochii-ți văd e aici, oricum

Cum o citești și cum ți-o zici

Și iar e-acum, iar tu eșți tot aici.

Ce simți e real doar acum!

Dar acum pleacă și se schimbă

Sădește-n în tine transformări

 

Tot Universul îl porți sub limba

Tu îl compui din ale tale stări!

Din fericiri sau adânci regrete

Tu stele-ți naști, altele-ți mor,

Cu un cârd de luni și de planete,

Supernovele-ți pocnesc în cor.

 

Gânduri negre galaxii dezbină

Ți le preschimba într-un quasar,

El desprinde, arde din a ta lumina

Îți smulge din piept al tău pulsar.

De plângi sau razi, tot se termină

Și-n urma nu rămâne decât jar.

 

Toate-ți vin, pleacă senine

Se schimbă ce ai împrejur,

Palnia vieții curge prin tine

Iar timpu-i mândrul ei cusur.

El spală ce este, fără rușine

Și-ți lasă doar acest acum.

 

Devine chiar serioasă gluma:

Trăim o clipă – numai una

Iar tu cu mine și cu huma

Suntem toți una și totuna

Cum erai tu odată cu muma,

Noi suntem toți aici, acuma!